Etno-stuff de oras

Pe la mijlocul anilor 90 tot romanul auzise de curentul etno-dance, reprezentantii genului fiind nelipsiti, cu litere de-o schioapa, de pe afisele evenimentelor muzicale. Combinatia de teme populare adaptate instrumentelor electronice, haine traditionale si versuri cu sonoritati moldovenesti sau ardelenesti e considerata de multi ca fiind kitsch dar, chiar daca criticii considera melanjul ca fiind unul ieftin si de prost gust, fanii genului sunt destul de numerosi ca sa se poata vorbi de un adevarat curent etno-dance. Curent care reapare in atentie cand ti-e lumea mai draga, subliniind, daca mai era nevoie, ca influentele populare in cultura de masa din romania sunt inevitabile in preferintele romanilor. Majoritatea va dicta intotdeauna trendul si se pare ca temele populare vor fi mereu la moda, fie ca e vorba de Silvia Dumitrescu incingind hore alaturi de dansatori de culoare sau de manele care abuzeaza de ritmuri sau versuri etno. Taranul mutat la oras isi aminteste, inevitabil, cantecele de acasa, si le adapteaza culturii urbane care tinde sa-l integreze ca individ unui alt set de norme si reguli.

Zona de influente « etno » nu se manifesta doar la nivelul culturii de masa, ci a fost intotdeauna un curent de inspiratie extrem de puternic pentru cantaretii de jazz sau de muzica culta. Pianisti de geniu cum ar fi Johnny Raducanu apeleaza frecvent la teme populare pe care le pun in contexte clasice, de jazz, iar muzica Mariei Tanase va ramane unul dintre filoanele majore de inspiratie printre absolventii Scolii Populare de Arta.

Folclorul e o sursa importanta de inspiratie nu doar pentru jazzmani sau cantareti de muzica usoara, cum ar fi Loredana cu Jamparalele ei, ci si pentru rockeri, iar muzica celor de la Phoenix e cel mai bun exemplu. Chiar daca in cazul lor discutia e mult mai complexa, rockerii care au pus pe ritmuri rock legende cu haiduci sau mitologii fantastice cu elemente recognoscibile in povestile populare sunt primii romani care s-au manifestat hippie in cel mai bun sens al cuvantului, acceptind ca inspiratie surse etno.

Carbogazoasele pe baza de coca

Ne-am obisnuit sa numim generic « cola » cam orice bautura racoritoare inchisa la culoare si « cu bule », echivalentul popular al stiintificului «carbogazos ». Una din primele reclame care a facut istorie imediat dupa revolutie, poate chiar mai importanta pentru cultura urbana decat cea la « calculatoarele felix » pentru ca inca ne raportam la ea in limbajul de zi cu zi, este cea la Pepsi. N-aveti cum sa nu va amintiti replica « nu ma-nnebuni, nea nicu ? » si asta spune foarte multe despre cum se raporteaza romanii la bauturile carbogazoase, cultul pentru Pepsi ca produs prohibit pentru care stateai la coada oricat de mult fiind valabil si astazi, desi nu ne mai raportam atat de mult la aceleasi branduri, avind, de data asta, de unde sa alegem. Totusi, marii jucatori pe piata produselor pe baza de “coca” sunt doar 2 la numar, fiecare avind, evident, mai multe ramuri de produse, colorate diferit pentru gusturi diferite. la clasicele etichete se adauga americanul dr pepper, care, dintr-un motiv care ne scapa, nu se bucura de mare succes prin europa. Coca, pepsi, american si dr pepper ne promit mai presus de gust si distractie, un tonus ridicat. ele sunt, la urma urmei, substitutele cafelei, care se cere preparata si nu se preteaza zilelor fierbinti de vara. toata lumea stie ca bautura aia cu “always” continea, la origine, extracte din frunza de coca, pe-atunci chiar putindu-se vorbi de stimulente puternice intr-o licoare disponibila oricui. astazi, insa, chimicalele domina lista de ingrediente si, chiar daca se multe se ascund sub nume “casnice”, tot la e-uri ajungem.

Pericole urbane (1)

Desi povestile despre antene si efectele asupra corpului uman nu sunt deloc noi, abia recent a inceput sa ne pese de tonele de echipamente din jurul nostru, care tot transmit bucati din personalitatile noastre, celorlalti. Ganditi-va doar la cat de multe facem la distanta, astazi, prin telefon, televiziune si internet, si la faptul ca din ce in ce mai multe medii de comunicare se muta, daca n-au fost deja in forme mai primitive, pe caile aerului. Asta presupune multe aparate care transmit miliarde de biti (si, in curand, de mii de ori mai mult) pe secunda, sub forma de unde care sunt preluate, inmultite si distribuite.

Langa antene, cica, nu e tocmai combinatie sa stai, si, chiar daca moda a venit de la Baia Mare, sau doar acolo au bagat-o in seama autoritatile, locuitorii de la etajele superioare incep sa refuze antenele de deasupra tavanelor, acuzind probleme de sanatate. Mit sau realitate? In multe cazuri chiar “ramane de vazut”, pentru ca abia am inceput sa ne intrebam daca radiatiile sunt pe bune, si mai ales cat dureaza sa te iradiezi. Discutia e cu bataie lunga, se pare.. atat pentru firmele care obtin profituri din asta, cat si pentru sanatatea populatiei. Cert e ca rezultatele oricarui studiu pot fi analizate coerent abia dupa 20 de ani, acum fiind prea devreme ca sa tragem concluzii.

Legende urbane sustin ca doar la doar ½h de expunere la radiatiile unei antene gsm ceva mai puternica decat una normala, de-aia de bloc, mai exact o antena “de zgarie-nor”, poti sa te duci, la propriu, cu capul. Adica radiatiile produse iti pot afecta grav creierul. si daca te doare capul dupe ce stai in raza de actiune a unei antene s-ar putea sa fie nu numai de ala autosugestie.

Principiul e simplu: cu cat e mai mare antena, cu atat mai grave sau spectaculoase efectele, unii povestind despre neoane care se aprind singure in fata releelor radio de prin munti. Nu ar fi prima oara cand omul se joaca, inconstient ca un copil nestiutor, cu tehnologii pe care nu le stapaneste in totalitate.